Ce penal, nu știu ce să scriu.
23 februarie, ceasul mult prea târziu.
Ora 3 dimineața, nu am somn, privesc în gol,
Gândindu-mă acum, ce voi face în viitor.
Că mai e puțin, și adio anturaj.
Adio celor ce vor să mă scoată din peisaj.
Adio familie, că trebuie să merg pe drumul meu.
Adio fete și băieții, și toți nebunii din liceu.
Adio nopților de vară, cu toți frații lângă mine,
Când ne distram, totul mergea foarte bine.
Zic adio orașul meu, și te iubesc.
Că aici am învățat să scriu, să citesc, să cresc.
Adio mama, tata, îmi cer iertare pentru tot,
Că nu sunt un sfânt, și că sunt un vagabond.
Că am greșit destul, făcându-vă să suferiți.
Doar un lucru am de spus, ar trebui să știți.
Refren:
Că asta sunt eu, și nu mă voi schimba.
Voi merge pe drumul, singur cu muzica.
Voi merge foarte departe, lăsând în spate tot.
Adio v-am pupat, să nu mă căutați deloc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o despărțire de trecut, de familie și de prieteni, luând decizia de a urma un drum individual, ghidat de muzică. Este un adio amar, presărat cu regrete, dar și cu determinarea de a merge mai departe.