Bună, bătrâne, ce mai faci?
Anii trec de când nu am mai vorbit.
Nu vreau să crezi că am uitat de tine.
Eu nu pot să mă plâng,
Muncesc, ca de obicei,
Dar mărturisesc că în viața mea e multă singurătate.
De fapt, tu și eu suntem aproape la fel
Și înnebunesc doar când mă gândesc că:
Refren:
Poate viața ne desparte în fiecare zi mai mult, poate, viața ne îndepărtează de realitate, poate tu cauți un deșert și eu caut o mare. Poate, mulțumită vieții, azi te iubesc mai mult.
Bună, bătrâne, ce mai faci?
Sunt atâtea lucruri pe care vreau să ți le explic,
Pentru că nimeni nu știe dacă mâine mai e aici.
Uneori nu avem cum să dăm timpul înapoi,
Dar sunt obosit, nu vreau să mă cert.
De fapt, tu și eu suntem aproape la fel
Și înnebunesc doar când mă gândesc că:
Refren
Sensul versurilor
Piesa este o conversație nostalgică cu un prieten vechi, reflectând asupra trecerii timpului, singurătății și a complexității vieții. Exprimă dorința de a împărtăși gânduri și sentimente, recunoscând totodată incertitudinea viitorului.