Nu știu de ce,
Vrei să mă urmărești în noapte,
Când restul lumii,
Cu tine în frunte, am trecut-o (în picioare) și am învrăjbit-o,
Pentru mii de motive, pe care le știu,
Pot da neliniști pentru totdeauna
Cu toți demonii pe care îi posed,
Sub luna de argint (lună plină)…
Poate ai avut dreptate,
Dar fato, am fost singur
Nu vreau să lupt,
Sunt obosit să tot îmi pară rău.
Ora opt și drumul spre ocean,
Cu toți vampirii și miresele lor,
Suntem cu toți fără viață și orbi,
Și cu dorința de-a trăi
Dincolo de luna de argint (dincolo de luna plină).
Poate ai avut dreptate,
Dar fato, am fost singur
Nu vreau să lupt,
Sunt obosit să tot îmi pară rău,
Și stau în stradă (singur).
Țipând și strigând după tine
Nimeni nu mă vede,
Doar luna de argint (plină).
Atât de departe, atât de departe
M-am distrus pe mine
Mi-am pierdut calea
Trebuie să te găsesc, trebuie, trebuie..
Poate ai avut dreptate,
Dar fato, am fost singur
Nu vreau să lupt,
Sunt obosit să tot îmi pară rău,
Și stau în stradă (singur)
Țipând și strigând după tine
Nimeni nu mă vede,
Doar luna de argint (plină)
(lalalala till end)
Poate ai avut dreptate,
Dar fato, am fost singur
Nu vreau să lupt,
Sunt obosit să tot îmi pară rău,
Și stau în stradă (singur)
Țipând și strigând după tine
Nimeni nu mă vede,
Doar luna de argint (plină).
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și singurătate, accentuate de căutarea unei persoane pierdute. Naratorul se simte epuizat de luptă și regretă acțiunile sale, simțindu-se nevăzut și izolat sub influența lunii.