Te-ai simțit vreodată singur și neputincios?
Ai simțit vreodată… ură cu adevărat?
Ai simțit vreodată…
Ai simțit vreodată cum e să cazi în gol?
Tot drumul care l-am parcurs mi s-a părut ușor
Simte-mi ura… eu n-aș mai vrea să simt nimic
Ce am de spus de aici încolo n-am cum să explic
Privesc în jur și-ncep să aud cum țipă lumea
Și-l văd plângând pe cel care adesea glumea
Spunea povești… mă-ntreabă „de ce nu vorbești?”
Ridică-te-n picioare, spune-mi ce gândești
Ce vise ai, răspunde-mi de ce faci ce faci
De ce mă privești, de ce-mi zâmbești, și de ce taci?
Mă văd c-alerg mereu pe același drum, ce-ai vrea să spun?
Cum e să ai tot ce-ți dorești și bum să se transforme-n scrum?
Cum e să plângi, să nu știi unde vrei s-ajungi?
Cum e să vrei ceva și-atât de tare-n pumn să strângi?
Cum e să scrii o piesă și să vrei mai mult?
Cum e s-auzi din spate „cântă oricum nu te-ascult”?
Cum e să alegi deși n-ai vrut să alegi nimic?
Cum e să vrei să-ți trăiești viața măcar un pic?
Mă-ntreb de ce și încă nu-mi găsesc răspuns
Când știu că pot să schimb ceva de ce să stau ascuns?
Nu-nțeleg ce vreți de la mine… acum știu bine
Mult prea multe voci aud și-aș vrea să se termine
Nu-nțeleg, doar o voce-mi spune „vei regreta”
Și mă-nfioară faptul că e vocea mea.
Nu-nțeleg ce vreți de la mine… acum știu bine
Mult prea multe voci aud și-aș vrea să se termine
Nu-nțeleg, doar o voce-mi spune „vei regreta”
Și mă-nfioară faptul că e vocea mea.
Se strâng pereți în jurul meu, e atât de greu
Mă simt așa ciudat de parcă n-aș fi eu
Singur în casă, m-așez la masă, mai bine lasă
Și-aud aceeași voce „chiar crezi că le pasă?”
Cum e când intri-n casă și nu știi ce să faci?
Ce simți când vrei să spui ceva și toți îți spun să taci?
Ce simți când toate-ți cad în cap dar tresari zâmbind?
Ce simți când moare-ncă un om și stelele se-aprind?
Ce simți când faci o promisiune și când n-o respecți?
Ce simți când știi că toată lumea fură dar se cred corecți?
Ce simți când știi că tot ce faci taci gata termină lasă-mă-n pace eu n-am nici o vină
Ce simți ce simți când minți spune-mi ce simți
Răspunde la-ntrebare nu strânge din dinți
Ce simți când cel mai bun prieten moare?
Acum du-te și zi-le cât de tare doare.
Cum poți să dormi noaptea? Tu nu știi ce vorbești
Cum e s-adormi plângând să vrei să nu te mai trezești?
Vrei să mă oprești. De ce? Eu mă hrănesc tot cu durere
Ce n-o să te omoare o să-ți dea putere.
Nu-nțeleg ce vreți de la mine… acum știu bine
Mult prea multe voci aud și-aș vrea să se termine
Nu-nțeleg, doar o voce-mi spune „vei regreta”
Și mă-nfioară faptul că e vocea mea.
Nu-nțeleg ce vreți de la mine… acum știu bine
Mult prea multe voci aud și-aș vrea să se termine
Nu-nțeleg, doar o voce-mi spune „vei regreta”
Și mă-nfioară faptul că e vocea mea.
E vocea mea…
E viața mea…
Emmy – Vocea mea.
Nu-nțeleg ce vreți de la mine… acum știu bine
Mult prea multe voci aud și-aș vrea să se termine
Nu-nțeleg, doar o voce-mi spune „vei regreta”
Și mă-nfioară faptul că e vocea mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară profundă, o stare de confuzie și anxietate. Persoana se simte copleșită de multiple voci și întrebări, căutând un sens și o direcție în viață, dar fiind în același timp terifiată de propria voce interioară care prevestește regret.