Strofa 1:
E întuneric, mult prea trist, nimic nu-i sigur
Am încercat să-ndur și ploaia și frigul
N-am reușit, am căzut, fără vreo siguranță
Fericirea-i un mit, eu rămân la distanță
Rece ca gheața și cu sufletu-n bucăți
E greu când simți că pici, n-ai de cine să te-agăți
Nu-i nimeni să te-oprească, nimeni ca să-ți vorbească
Omul-i făcut din dragoste, nu știe să iubească
Lumea-asta e ca luna, se tot ascunde-ntruna
În loc să-ți spună-n față, unii preferă minciuna
Nimeni nu este-un sfânt dar un lucru-i clar
Oameni, tot mai puțini, iar zi de zi dispar
E în zadar, rămân doar vorbe și insulte
Nimic nu e perfect, defecte-s mult prea multe
Și asta-i culmea, chestia-i ca nimeni nu face
Atunci când e pericol, doar vinovatul tace.
Refren:
Aș vrea să fii în pielea mea, măcar un minut
Să poți să vezi ce simt, cum doare-atat de mult
Tot răul se rezumă, doar la un simplu punct
Degeaba-mi dau speranțe, căci adevăru-i crud
S-o iau de la-nceput, n-are nici un rost
Chiar daca-aș încerca, eu nu mai sunt ce-am fost
Nimic nu-i cum pare, adevăru-i ascuns
Sunt întrebări rămase-n vânt, fără răspuns.
Strofa 2:
Mulți își urăsc aproapele, frate-ți întoarce spatele
Omul-n ziua de azi e mai viclean ca șarpele
Fără sentimente, le-am ucis de mult, în serie
Afară-i tot perfect, înăuntru-i mizerie
Nu-i de alta, da de data asta, n-am muniții
Lupt și rezist, muncind, în aceleași condiții
Tu nu vezi, timpul zboară, iar tot ce-i frumos, moare
Doar razele luminii pot duce către soare
Prea mult-amploare, pierdem din vedere viața
Puține zile, nopți în care-mi caut speranță
Trăiesc inconștient, nu pricep ce-i cu mine
Dacă ce fac e rău, sau poate este bine
Și când mi-a fost lumea mai dragă, au venit toate deodată
M-au izbit la pământ, sunt om, nu sunt de piatră
Și poate cineva, cândva, o să schimbe tot
Nu cer vreun ajutor, dar sincer nu mai pot.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de tristețe, dezamăgire și trădare. Vorbește despre greutățile vieții, lipsa de speranță și dificultatea de a găsi sprijin în ceilalți, culminând cu o dorință de schimbare, dar și cu un sentiment de neputință.