Intru fără să-mi deschizi
E lumina stinsă,
Patul neatins
Umbra-n întuneric,
Tu ai un zâmbet trist
Îţi fereşti privirea,
Dar zi-mi ce ai de zis.
Hai spune-mi oare tu ai vrut să fie-aşa
Sau recunoşti că te-ai lăsat dusă de val
Ţi-ai dat cu totul inima, crezând că eu nu voi afla
Dar eu sunt prietenul lui dinaintea ta.
Uită-mă
Nu îmi spune că n-ai vrut
Uită-mă
M-ai vândut pe un sărut
Uită-mă
De-acum totul e pierdut
Uită-mă, uită-mă.
A doua oară n-o să se repete
Atât de repede vrei să mai minţi
Trădarea nu lasă urme sau pete
Trădarea lasă telefonul stins.
Spuneai că suferi de singurătate
Că nu ai umăr pe care să plângi
Plăcerile de-atunci sunt doar păcate
În faţa lui vina pe cine-o arunci.
Dacă nu eram eu era altul
Mai mult decât iubirea-i place înşelatul
Nu contează cine e bărbatul
Dacă-i încălzeşte patul
E de ajuns
Iartă-mă prietene
Îmi ştii bine slăbiciunile
Dar hai să nu ne pierdem noi
De la o „Neînţelegere”.
Uită-mă, nu îmi spune că n-ai vrut
Uită-mă, m-ai vândut pe un sărut
Uită-mă, de-acum totul e pierdut
Uită-mă, uită-mă.
Uită-mă, nu îmi spune că n-ai vrut
Uită-mă, m-ai vândut pe un sărut
Uită-mă, de-acum totul e pierdut
Uită-mă, uită-mă
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și confuzia cauzate de infidelitatea partenerei cu un prieten apropiat. Protagonistul se confruntă cu trădarea și cere uitare, dar în același timp caută o cale de a ierta și de a menține prietenia, sugerând complexitatea emoțiilor implicate.