Strofa 1: (x2)
Frunzuliță foi de mure, mă dusei ieri la pădure
S-adun lemne și surcele, că vin, doamne, vremuri grele.
Refren 1: (x2)
Luai căruța și doi cai
Și plecai, lume, plecai
Singură-n pădurea deasă
Și cu umbra răcoroasă.
Strofa 2: (x2)
Dăde-ai drumul cailor, să pască iarba-n ocol
Îmi luai basmaua din cap, și m-apucai de-adunat.
Refren 2: (x2)
N-apucai să adun bine
Uite, pădurarul vine
Îl văd tare supărat
Știe că sunt la furat.
Strofa 3: (x2)
Nevestică tinerică, nu ți-e frică singurică?
Lăsa-și caii în ocol, tu aduni lemne de zor.
Refren 3: (x2)
Te gândești că ai scăpat
Nevastă, te-ai înșelat
Ca să nu mă necăjești
Ia să văd cum îmi plătești.
Strofa 4: (x2)
Ți-oi da bani pe ce am luat, să nu zici că le-am furat
Ți-oi da de trei ori mai mult, lasă-mă ca să mă duc.
Refren 4: (x2)
Nu cu bani vreau să-mi plătești
Eu vreau ca să mă iubești
Nu vreau de trei ori parale
Vreau doar gura dumitale
Sensul versurilor
O femeie merge în pădure să fure lemne, dar este prinsă de pădurar. Acesta, în loc de bani, îi cere iubirea ca plată.