1. Floricele de pe vale, adunați-vă-n petale
să vă strâng într-o cunună, nașa-n cap să mi le pună.
R: Fă-ți nașa fină frumoasă, că astăzi mă-mbrac mireasă
Pune-mi nașa val brodat, că de azi m-am măritat, mai bis.
2. Nașa, eu stau la oglindă iar mama plânge prin tindă
Mama plânge eu n-am treabă, că-mbrăcai rochița albă.
R: Și mă duc după bărbat, cum le e fetelor dat, mai
Vecina plânge pe scară, i-am fost ca o surioară bis.
3. Când rămân doi bătrânei, anii parcă sunt mai grei, mai
Nu se mai aude gura de copil prin bătătură.
R: Mama, tata pentru voi va fi greu un an sau doi, mai
Nu fiți triști părinți mei, c-o să aveți și nepoței, mai.
4. Acum vine mirele, ce mi-i drag ca soarele, mai
La biserică plecăm, dragostea să ne-o jurăm, mai
Sensul versurilor
Cântecul descrie emoțiile unei mirese în ziua nunții sale, bucuria ei, dar și tristețea mamei și a vecinilor. De asemenea, abordează tema părăsirii casei părintești și speranța de a avea nepoți.