Emi – Jurnalul Unui Schizofrenic

M-au trezit aiurea în noapte,
Visuri horror, m-au trezit, sunt pe spate.
Am o senzație de sete,
Beau și parcă beau din sticle goale.
Vad circa ciudat, vorbesc cu prietenii imaginari
Și-mi iau pumni în gură pentru că știu că sunt țepali.
Parcă vizitez același loc deschis cu aer închis
Și după fiecare vis rămân prost dispus.
Mă enervez repede și nu cunosc semnificația cuvântului „compromis”.
<>
Dar apare brusc unu’ așa și îmi spune:
„Ba-s distrus!”
Nu-l bag în seamă, de teamă
Și mă prefac că nu am înțeles ce a spus.
Apoi busola se învârte în sens opus.
Vad ușile, se închid, se deschid
Intru în panică negăsind un răspuns.
Încep să cred în existența unui civilizat viitor mergând când 5 aritgorilor pe pământ,
Când defapt știm cu toții că legat sunt.
Trăim într-o lume în care house-ul ne sperie
Iar eu cred că e normal.
Mă simt următorul tren, ce plec mai departe
Dar elementele ce mă înconjoară îmi zic în el
În lumea mea interioară mă lasă fără contact cu mediul exterior
Provocându-mă în contaminarea ideilor.
Lipsă de inițiativă, de interes
Neglijez orice legat din punt de vedere social
Știi ceva? Eu nu te cred! cred că tu ești bolnav
Uite gesturile tale îmi par atipice
Așa că ia tu medicamentele astea clinice
Și aparții clasei anti-psihotice.
Ăștia au descoperit ceva fenomenal
Deficirea nucleară suspect reacționând asupra fluxului sanguin cerebral
‘O fi normal?’
Căci mă pun să compun
Atunci când doar atunci când plouă
Lăsând nouă percepții false auditive
Dialoguri cu nimeni, ordine imperative
Încercând să combată urori afective
Gesturi neadecvate precum bietu desen
Familie, gândul de a locui undeva departe ”În pădure? ”
Având o stare tipică de castrafonie’
Mai se fie
Apoi vad ceva desprinzându-se dintr-un perete
E un schelete, mi-a spus: Ca’s psihopat
Parcă sunt schizofrenic
Dar eu sunt telepatic
Îți transmit prin telepatie
Coșmarul ăsta ți-l transmit ție
Apoi o siluetă apare din beznă
Aș vrea să zic dar mutește așa de’odată
Închizi ochii de frică
Parcă blocat în unica fugă
Apoi te trezești în fața casei tale
A dispărut scheletele dar ai dat peste’n
Un buchet de idioți deformați care te amenință cu pistoalele
Se apropie de tine
Simți că ăia-s predominanți și nu ți-e bine
Observi semințele răului cum se plantează
Oameni fără fețe care unesc fapte rele
Ăștia-s din ce în ce mai aproape de tine
Dar brusc totul dispare
Îți revii, dar eu rămân confuz și probabil e firesc
Am citit jurnalul tău
Deși la început fiind sincer nu voiam să-l citesc..