Pe-o cărare spre Carei, care bere trec ca rare,
Care, care merg să care fân, mâncare pentru miei, fân, mâncare pentru miei.
Prin secare și prin grâu, acareturi în mișcare,
Care leagănă precare, par carene pe un râu, par carene pe un râu.
Remușcare nu știu cui, țipă roțile-n frecare,
Vagi-acare oarecare, vin de care nimănui.
Vin pe scări pregătiți, orșicare de plecare,
Care jos, care-n care, căruțașii merg grăbiți, căruțașii merg grăbiți.
Din naștere cade-un gând, care puse în docare,
Stau țapuse lungi și scare, fiecare puse-n râu, fiecare puse-n râu.
Remușcare nu știu cui, țipă roțile-n frecare,
Vagi-acare oarecare, vin de care nima…
Au! bade Ioane, ce stai necăjit?
Au! bade Ioane, vremea-i de iubit!
Hai, ieși afară, hai la sărutat!
Hai, bade Ioane, nu sta supărat!
Iar spre seară în Carei, trag prin curți pentru parcare,
Carele ce-au fost să care fân, mâncare pentru miei, fân, mâncare pentru miei.
Pe-o cărare spre Carei, care bere trec ca rare,
Care, care merg să care fân, mâncare pentru miei, fân, mâncare pentru miei.
Remușcare nu știu cui, țipă roțile-n frecare,
Vagi-acare oarecare, vin de care nimănui.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie nostalgică prin viața rurală, folosind imaginea carelor care transportă fân. Versurile evocă un sentiment de remușcare și trecere a timpului, intercalate cu un refren ce amintește de bucuriile simple ale vieții.