La noapte ne certăm definitiv,
Ne despărțim în mici felii de pâine
Și ne urâm acum fără motiv,
Să ne-mpăcăm fără motive mâine.
Nu-i cauză și nu e nici efect
În toată-ncleștarea asta mare,
Iubirea noastră toată-i un defect,
Ferească Dumnezeu să se repare.
Refren:
Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Și-apoi să-L rog pe El să te salveze
Ești binele, precum ești răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.
Ma calci pe nervi și mă-nnebunești,
Ai să mă faci, fierbinteo și rebelo,
Cu-aceste negre mâini împărătești
Să-ți nimeresc gâtlejul ca Othello.
Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te păstrez în mine,
Pe inimă te port, te duc pe nervi,
M-ai prefăcut în cioburi și ruine.
La tot ce-i hotărât definitiv
Nu am nici azi nimica împotriva,
Dar eu mă tem să nu găsim motiv
Pentru o despărțire relativă.
Promite-mi că pe celălalt tărâm
Ne vom vedea cu niște ochi de gheață
Atâta timp cât nu ne hotărâm
La scurtă despărțire de-o viață.
Refren:
Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Și-apoi să-L rog pe El să te salveze
Ești binele, precum ești răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.
La noapte ne certăm definitiv,
Ne despărțim în mici felii de pâine
Și ne urâm acum fără motiv,
Să ne-mpăcăm fără motive mâine.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tumultoasă, plină de certuri și împăcări, unde iubirea și ura se împletesc. Naratorul exprimă frustrarea și confuzia față de această legătură intensă și contradictorie, temându-se de o despărțire definitivă, dar și de continuarea relației.