În drum spre Emaus prin nisipul încins
Veneau doi drumeti către casă
Vorbind despre vestea ce iute s-a întins
Când Domnul se apropiase.
Ce vorbe sunt acestea? Isus i-a-ntrebat
Văzându-i cuprinși de tristețe
Ei necunoscându-L cu ei l-au luat
Vorbindu-i cu drag și blândețe.
Pe drum spre Emaus, o, ce frumos era
Cu ei fără să știe chiar ceru-ntreg călătorea!
Ești singurul care nu știi ce s-a-ntâmplat
Străine ce treci prin cetate
E vorba de-un print ce-a fost mort și-a înviat,
Un nevinovat dat la moarte.
O, nepricepuților, zăbavnici și slabi,
Uitați ce au spus chiar proorocii:
Christosul înainte să intre în slava Sa
Va trece prin chinuri și cruce.
Pe drum spre Emaus, drum binecuvântat,
Plutind parcă pe ape, cu Isus Marele-Împărat!
Atunci cu iubire El le-a tâlcuit
Scriptura cu-a ei sfânta Lege
Când lângă Emaus au ajuns în sfârșit
Și Domnul se făcea că vrea să plece.
Ramâi acum cu noi căci iată s-a-nserat
Mișcați ucenicii I-au zis
Intrând Domnul, pâinea a frânt și le-a dat
Și-atunci ochii lor s-au deschis.
Pe drum spre Emaus, drum binecuvântat
Cu Domnul stând la masă, ce har, o, ce har minunat!
Cum Isus în cer se făcu nevăzut
Cei doi au strigat cu uimire
Cum nu ne ardea inima când ne vorbea
Și ne copleșea cu iubire.
Pe drum spre Emaus, drum binecuvântat
Să ai în Isus împlinire
Odihna divină și-un ceas de răgaz
Și-odată în cer poposire.
Pe drum spre Emaus azi de călătorești
Acum în fapt de seară mai poți, mai poți să-L întâlnești.
Sensul versurilor
Piesa descrie întâlnirea a doi discipoli cu Isus pe drumul spre Emaus, după învierea Sa. Ei nu-L recunosc inițial, dar inima lor arde când El le explică Scripturile. În final, Îl recunosc la frângerea pâinii, simbolizând revelația și prezența lui Isus în viața credincioșilor.