Stau în patul vechi de nuiele,
Praful mă cuprinde ca un fum,
Sunt uscat și nu mai am nicio putere,
Căci picioarele slăbite-mi sunt.
Și aștept din zori ca norodul
Milă să îmi dea ca să trăiesc,
N-am nicio speranță, nimeni nu mă vede,
Dar Cineva la mine s-a oprit..
Refren
Ridică-ți patul și umblă,
Mi-a șoptit cu vocea-i blândă,
Printre lacrimi îl văd mâna Sa o prind și cred,
Pe picioare-ncep să merg.
Cine oare e Străinul
Ce mi-a șters pe veci tot chinul
E Isus din Nazaret, Fiul Tatălui Ceresc;
Oare cum să-I mulțumesc.
Înspre casă m-a trimis Mesia;
Merg să spun la toți ce mi-a făcut:
El în neagra beznă mi-a adus lumină.
Sunt fericit că îl cunosc de-acum..
Sunt și astăzi mulți ce zac în paturi,
În păcat, în patimi și nevoi,
N-au nicio speranță, nimeni nu îi vede,
Dar Cineva la ei se va opri..
Sensul versurilor
Piesa relatează despre un om bolnav și fără speranță care este vindecat miraculos de Isus. El este trimis să răspândească vestea despre puterea vindecătoare a lui Isus, oferind speranță și altora aflați în suferință.