Vise, iubire, emoții, pe care se pare că le știm cu toții
Cine se gândea că se poate spulbera, o iubire din titan
Ne iubeam, chiar dacă n-aveam nici un ban
Știu că îți amintești tot, nu ai cum să uiți,
Nu poți să treci peste, nu ai cum să minți
Eram doar noi doi și soarele
Dimineața peste roua care ne uda picioarele
În următoarele zile principalul scop și gând
Era să stăm împreună ore întregi la rând
Diminețile dispăreau într-o secundă
Soarele deja începea să se ascundă
Ne uitam la astre, zburam cu ele
Aveam nopți albe, cu luna printre stele
Coboram din cer când trebuia să pleci
Acum, singur bat pasul, pe același drum
Pe cărare, colo jos în vale
Tremură la fel ca flacăra de lumânare
Ma doare foarte tare, dar trec peste
Chiar dacă mereu mă ud cu lacrimi pe zestre
E trist afară, stropii încep să cadă
Inima mea plânge și nu vreau să vadă
Nu vreau să vadă pentru că nu-nțelege
Cum a trecut timpul și mie tot nu-mi trece
Pot trece peste o rană sau o palmă
Dar sentimentele sunt cea mai dură armă
Cea mai dură dramă, care mă învinge
Arde ca o tortă, care nu se stinge
Vad blocurile, toate locurile
Toate clădirile, îmi trezesc amintirile
Eram la liceu, și era dimineața
Deși nu ești aici, te am în față.
Hei, na-na-na na-na-na na-na-na
Hei, na-na-na na-na-na na-na-na
Hei, na-na-na na-na-na na-na-na
Na-na-na, na-na-na, na-na-na, na-na-na.
Aceeași bancă, același pom
Sentimente sincere, în același om
Dar fără somn, că nu mai dorm, apar coșmarurile
Și sunt mult prea negre nopțile
Aveam un vis, când ai plecat s-a stins
Acum când închid pleoapele sunt în abis
Eram în paradis, mă ridicai de pe sol
Acum stau pe pământ cu sufletul gol
Trist, vroiam să fie bine, să redau plăcere
Când vorbesc de noi, să simt o mângâiere
E multă durere, nici pe departe bine
Când ai plecat se pare, că l-ai luat cu tine
Încălzit de raze, învelit de nea
Timpul arde, zile din viața mea
Dar la aceeași bancă, și același pom
Eu te aștept pentru că sunt același om
Te vad, te simt, țip tare mă mint
Am încercat să te-ating, acum încerc să te prind
Colind străzi, prin care ne plimbam
Pe care ne tineam de mana si promiteam
Eu ce zic acum, simt pe bune
Mă simt de parcă am pierdut ce-am avut mai scump pe lume
Las timpul să treacă și parcă îmi adoarme
Sufletul pe lac, legănat într-o barcă
E vara, e seara iară
Supărat sub cer, îmi aprind o țigară
Mă retrag în scară că-ncepe să plouă
Încă mă gândesc la noi opt ore din noua
Vad blocurile, toate locurile
Toate clădirile îmi trezesc amintirile
Nu mai ești la liceu, nu mai e dimineața
Nu te tin de mana, dar te am în față.
Hei, na-na-na na-na-na na-na-na
Hei, na-na-na na-na-na na-na-na
Hei, na-na-na na-na-na na-na-na
Na-na-na, na-na-na, na-na-na, na-na-na
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și regretul față de o iubire pierdută din perioada liceului. Naratorul rememorează momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită și se confruntă cu durerea absenței acesteia, simțindu-se gol și pierdut.