Și-am zis verde fir mohor,
Dealul urc, dealul cobor
Și-mi trec viața tot cu dor,
Nu știu dealul s-a lungit,
Ori eu am îmbătrânit,
Că prea mi-e greu la suit.
Mă-ntreabă inima mea
Mai am vreun dor undeva?
Cum să nu am dor și jele
De tinerețile mele?!
Că le-am trecut fără vreme,
Fără pic de mângâiere,
O zi bună, zece rele.
Și iar verde trei lămâi,
Îmi făcui drum și trecui
Pe unde-am iubit întâi,
Găsii locul pârjolit
Cu fir de iarbă plângând,
Cum eram și-acum cum sunt?!
Doamne, bine-am mai trăit
Aici mâncam puiul fript,
Aicea venea neicuța
De-mi dădea mie gurița,
Ici sta plosca cu vin rece,
Doamne, fuga viața trece,
Iute omul se petrece!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia și dorul pentru tinerețe și pentru vremurile trecute. Persoana reflectă asupra vieții și a pierderilor suferite, întrebându-se dacă mai există loc pentru dorințe și amintiri frumoase.