Busuioc verde-n cărare
Eu sunt fată de la mare
Am păr negru, ochi căprui
Alta-n sat ca mine nu-i
Am păr negru, ochi căprui
Alta-n sat ca mine nu-i
Vin flăcăi în sărbători, busuiocule
Și mă joacă pe la hori, busuiocule
Vin flăcăi din șapte sate, flori de busuioc
Și mă joacă până-n noapte, că mi-e drag să joc.
Din atâți, câți m-au jucat,
Mi-am ales unul din sat
Mi-am ales ce mi-e mai drag
El mă place, eu îl plac
Mi-am ales ce mi-e mai drag
El mă place, eu îl plac
Câte flori înfloresc vara, măi dorule, măi
Dorul meu arde ca para, măi dorule, măi
Arde dorul ne-ncetat, măi dorule, măi
E frumos și nu-i păcat, măi dorule, măi.
Puiule, când ne iubeam
Dintr-un măr ne săturam
Dorul jos ni-l așterneam
Cu dragostea ne-nveleam
Dorul jos ni-l așterneam
Cu dragostea ne-nveleam
Și mâncam faguri de miere, măi puiule, măi
Și ne iubeam cu plăcere, măi puiule, măi
Atâta timp a trecut, măi puiule, măi
Ne iubim parcă mai mult, măi puiule, măi
Că n-avem decât o viață, măi puiule, măi
Să ne-o trăim cu dulceață, măi puiule, măi
Sensul versurilor
Cântecul descrie o fată frumoasă și dorită, care își alege un iubit din sat. Versurile evocă dragostea tinerească, bucuria de a trăi și amintirile dulci ale trecutului, subliniind importanța de a prețui viața și dragostea.