Du-mă, dorule, mă du
Iute-iute, ca vântu’
Și mă lasă-n Dobrogea
Să-mi văd satu’ și casa
Să-mi văd via roditoare
Strugurași râzând la soare
Și culegători pe deal
Sus, la Murfatlar.
La izvor cu apă bună
Un cioban mioare mână
Și le mână din pridvor
Inima-i plină de dor
E bădița-al meu din sat
Îl știu după fluierat
Cântă doine din caval
Ca la Murfatlar.
Mi-a fost dor de-acasă tare
De căsuța mea din vale
De portița cu băncuță
Și de draga mea măicuță
Mi-a fost dor de surioare
De badea de la mioare
Și de poama coaptă-n deal
Sus, la Murfatlar
Și de poama coaptă-n deal
Sus, la Murfatlar
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de casă, de satul natal din Dobrogea, de locurile familiare și de persoanele dragi. Evocă amintiri legate de peisajul rural, de via și de activitățile tradiționale, subliniind legătura emoțională puternică cu originile.