Când eram eu tinerică
Și fată de măritat
Îl iubeam pe Ionică
Cel mai frumușel din sat.
Ionel, guriță dulce
Și cu ochi ca mura coaptă
După tine eu m-aș duce
Nu te-aș da pe lumea toată.
N-a vrut mama să mă deie
Și Ionică s-a însurat
M-a petit altu din lume
Și cu el m-am măritat.
Doar o casă ne desparte
Seara stăm cu toți în poartă
Prima dragoste din viață
Nu se uită niciodată.
Voi părinți greșiți în viață
Că-ntre tineri vă băgați
Lăsați-i pe ei s-aleagă
Dragostea nu le-o stricați.
Că viața e ca floarea
Trecătoare cum e ea mai
Să și-o facă fiecare
Și cu cine i-o plăcea.
Eu de-ar fi să se-ntoarcă
Roata vieții încă o dată
L-aș lua pe Ionică
Să fiu cu el viața toată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unei femei care și-a amintit de prima ei dragoste, Ionică, și de decizia părinților de a nu o lăsa să se căsătorească cu el. Ea reflectă asupra importanței de a lăsa tinerii să-și aleagă partenerii și asupra naturii trecătoare a vieții.