Vină, bade, pe la noi,
Vină seara într-o joi
Că ți-oi da plăcinte moi,
Plăcințele poale-n brâu
Și-un păhăruț de rachiu
Mulțumit ca să te știu.
Vină, bade, într-o marți
C-am să țin câinii legați
Și vecinii încuiați,
La vecini leg porțile,
La noi trag obloanele
Să nu iasă vorbele.
Vinerea tu să nu vii
Că bat mătănii târzii,
Mă rog al meu ca să fii
Vinerea-i zi de sec
Și nu pot să mă petrec,
Dar abia, abia o trec.
Vină, bade, când vrei tu
Că eu n-aștept pe altul
Când a ține pământul,
Că ți-s ochii plin de jar
Când te văd venind tresar
Și în calea ta eu sar,
C-ai mâncat miere din stup,
Pomușoară de pe rug,
Numai după tine fug.
Sensul versurilor
O tânără invită insistent un băiat la ea acasă, oferindu-i ospitalitate și mărturisindu-și atracția. Ea își dorește să petreacă timp cu el, depășind obstacolele și așteptările sociale.