Lume dragă, ce să fie?!
Vai, ce mare bucurie
C-am plecat de joi de-acasă
Ca s-ajung la dumneavoastră,
Vai, ce bucurie-mi vine
Că-s aici cu-atâta lume,
Eu să cânt, voi s-ascultați
De necazuri mai uitați.
Strigătură:
Vai, ce bucurie-mi vine
Că-s aici cu-atâta lume!.
Că lumea n-o fost lăsată
Să steie tot supărată,
Și lumea n-o fost făcută
Supărare ca să ducă,
Atuncea omul trăiește
Pe pământ când veselește,
Pe pământ când veselește
Pe toată lumea iubește.
Strigătură:
Atuncea omul trăiește
Pe pământ când veselește.
Lume, lume și iar lume,
Cum m-aș supăra pe tine
Când te văd că nu ești dreaptă
Și mă dai la judecată,
Și mă supăr câte-oleacă
Dar pe urmă las să-mi treacă,
Că pe lumea ceealaltă
Cine știe ce ne-așteaptă?!.
Strigătură:
Și mă supăr câte-oleacă
Dar pe urmă las să-mi treacă.
Hai cu toți să petrecem
Și ca frații să ne-avem,
Hai să stăm cu toți la masă
Ca și frații într-o casă,
De vorbe și supărare
S-o săturat fiecare,
Zile bune și frumoase
Eu vă zic la dumneavoastră!
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria de a fi împreună cu ceilalți, invitând la petrecere și uitarea necazurilor. Subliniază importanța veseliei și a iubirii pentru o viață împlinită, amintind că supărările sunt trecătoare.