Tot am zis că azi, că mâine,
M-oi lăsa, bade, de tine,
Dar când vreau ca să te las
Eu mai tare te-ndrăgesc
Și de dor mă prăpădesc.
Și folos, bade, folos
De dragoste fără rost?!
De iubit nu cutezăm,
De lăsat nu ne lăsam,
De luat nu ne luăm!.
Și iar verde trei măsline,
Ce mi-ai, Doamne, pe lume,
Zi de zi, seară de seară
Să tot port în inimioară
Așa dragoste amară?!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă chinul unei iubiri imposibile, dorința de a renunța la persoana iubită, dar incapacitatea de a face acest lucru. Vorbitorul este prins într-un ciclu de dor și suferință, întrebându-se care este rostul acestei iubiri amare.