Ți-am zis, mamă, și-am zis bine
Să mă dai în sat cu tine,
Tu, mamă, m-ai îndemnat
Și departe m-ai tot dat,
Te-aș vedea, mămucă,
Dar nu am cărare
C-o plouat și valea-i mare.
La-nsurat, la măritat
Nu-i omul de-ndemnat
Că nu-i pe un sau doi
Cum îi jugul de pe boi,
Nici pe-un an, mămucă,
Nici pe jumătate,
Măritatu-i pân’ la moarte.
Câte doruri am avut
Am încercat să le uit,
Dar dorul de-a mea măicuță
Mi s-o pus ca și-n lădiță,
M-oi duce, mămucă,
Și iară m-oi duce
La tine să pot ajunge,
De oi trece valea
Și pădurea deasă
Oi gândi că sunt acasă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unei fete de mama sa, după ce a fost măritată departe de casă. Ea regretă că nu a ascultat sfatul mamei de a rămâne în sat și tânjește după căldura și siguranța căminului părintesc.