Elena Mândrescu – Sârba cu Năframă

Frunză de mohor,
Hai încetișor
După staroste ușor
Fată și fecior,
Hai să ne-adunăm
Sârba să-ncepem,
Lăutarii buni avem,
Să nu ne lăsăm!
O joacă la noi în sat
Fetele de măritat
Și flăcăii de-nsurat
Pe sub mână înturnat,
Când se prind cu toți în joc
Se adună la un loc,
Iar năframa-i la mijloc,
Iacătă-o, ia!
Verde lemn de tei,
Ține-o dacă vrei
Numa-n vârfuri și călcâi,
Măi bădiță, măi,
Că nici eu n-oi sta
Și m-oi înturna
Cum îmi cântă muzica,
Iac-așa și-așa!
Și iar verde și-o lalea,
Pe săltate care-o vrea,
Pe săltate, măi voinici,
După trei urmează cinci,
Încă unul la mijloc
Să comande mai cu foc
Să nu steie sârba-n loc,
Hop și hop!
Cu năframa sus,
Uite-o cum s-o dus,
Roată mică o ajuns
Că noi foc i-am pus,
Roată, rotilea,
Strânge bade-așa,
Joacă și strigă ceva,
I-auzi, bade, ia!
Joacă sârba tinerii
Și oftează bătrânii
C-o jucat năframa sus,
Dar amu’ vremea s-o dus,
Dar îs mândre babele
C-o-nvățat copilele
Să joace năfrămile,
Hop și-așa!
Șirag, șirăguț,
Dragă și drăguț,
Hai la sârba din Flămânzi
Ca să n-o mai uiți,
Sus cu năframa,
Trece pe sub ea,
Bate stângul și-o pingea
Și ne-om înturna
Că nu-i starostele gras
Și sârba bine o tras,
Haide, lin și tot la pas
Că oleac-o mai rămas,
Fluturați năframa-n joc
Poate v-aduce noroc,
Să oprim sârba pe loc,
Hop și hop!

Sensul versurilor

Piesa descrie o sârbă tradițională jucată într-un sat, cu accent pe năframă ca element central al dansului. Versurile evidențiază bucuria tinerilor și amintirile nostalgice ale bătrânilor, transmițând importanța transmiterii tradițiilor către generațiile viitoare.

Lasă un comentariu