S-o-nsurat badea-nsurat
C-o fată de om bogat
Avere multă i-o dat,
Inga, măi,
I-o dat plug cu patru boi
Și-o turmă mare de oi,
I-o mai dat și un cojoc,
Văleu, că-i urâtă foc!.
Degeaba te lăcomești
Că viața când o trăiești
Nu-i așa cum te gândești,
Inga, măi,
Plugul tot o ruginit,
Boii pe deal o murit,
Oile s-or prăpădit,
Dar urâta l-o gătit.
Dar și eu m-oi mărita
Și mie tată mi-a da
Și mai jos nu m-oi lăsa,
Inga, măi,
Mi-a da guriță și trup
Și-or plăti boii și plug,
Ochii și sprâncenele
Or plăti și oile.
Ce folos să te-amăgești
Toată viața s-o trăiești
Cu cine nu îndrăgești,
Inga, măi?!
Decât să înting în unt
Și să mă uit în pământ
Mai bine în sare-nting
Și badea-n brațe-l strâng.
Sensul versurilor
Piesa satirizează căsătoria din interes, unde averea primează asupra dragostei. Refrenul 'Inga, măi' adaugă un ton ironic, subliniind că bogăția nu garantează fericirea, iar dragostea adevărată este mai valoroasă decât orice bun material.