Firicel de iarbă rară
Cine te-a cosi la vară?
Astă-var-am cosit eu,
Eu și cu bădiț-al meu,
Of, bădiță, pleci cătană!
Dar la var-ai sta uscat
Că bădița mi-i soldat,
Of, bădiță, pleci cătană!
Căpitane, căpitane,
Unde-ți duci aste cătane?
Că-s cătane tinerele
Și n-o făcut drumuri grele,
Of, bădiță, pleci cătană!
Tinerei îs ca fraga
Și nu știu ce-i dragostea,
Of, bădiță, pleci cătană!
– Tu te duci, bade, sărace,
Dar cu dorul tău ce-oi face?
– Ai face, mândruță, hăi,
Că mai sunt și alți flăcăi!
– Of, bădiță, pleci cătană!
– Plin îi satul de feciori
Ca și grădina de flori.
– Of, bădiță, pleci cătană!
Las’ să fie, las’ să fie
Chiar o sută, chiar o mie,
Las’ să fie tot în rând,
Dacă nu-i cine-i în gând,
Of, bădiță, pleci cătană!
Las’ să fie tot șirag,
Dacă nu-i cine mi-i drag,
Of, bădiță, pleci cătană!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei fete la despărțirea de bădița ei, care pleacă în armată. Ea își exprimă disperarea și dorul, în timp ce el încearcă să o consoleze, sugerând că va găsi alți flăcăi.