Măritată-s și mi-i drag,
De la șură pân’ la prag
Toată ziua treabă fac,
Leg basmaua după cap
Și la multe-n ciudă fac,
Ele-or zice, dar eu tac.
Strigătură:
Nici nu-mi pasă de vecine
Că se uită rău la mine.
Nu știu, zău, ce să mai spun,
Mă grăiește lumea-n drum
Că mi-am luat bărbatul bun,
El îi bun că-s bună eu
Și mă lasă unde vreau,
N-are grijă c-am să beau.
Strigătură:
Nici nu beau, nici nu mă-mbăt,
Nici în brațe nu prea șed.
Zice lumea pe la dos
Că mi-am luat bărbat frumos
Și cu mine drăgăstos,
Îi frumos, mă ține bine,
Dar niciuna nu-i ca mine,
Ast-o spune-atâta lume.
Strigătură:
Bărbățelul meu cel drag,
Ce nevastă ți-ai luat!.
Tot de când m-am măritat
Mi-o ieșit la vorbe-n sat,
Dar de asta griji nu-mi fac
Că mi-i casa măturată
Și cămeșa mi-i curată,
Și bărbatul mă așteaptă.
Strigătură:
Lasă lumea să grăiască
Și bărbatul să-mi trăiască!
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie căsătorită care este fericită cu soțul ei, în ciuda bârfelor din sat. Ea își vede de treburile casei și nu se lasă afectată de ce spun alții, punând accent pe importanța relației sale.