Crenguță verde de brad,
Măicuță, ai avut păcat
Că mi-ai dat lumea pe mână
Să mă țin de-oi fi stăpână,
Și mi-ai dat lumea-n ‘nainte
Să mă țin de-oi fi cu minte.
Mamă, ăsta-i rând de fete
N-au noroc precum se vede,
Câte rele-s pe pământ
Toate mi s-or dat pe rând,
Câte rele-or mai rămas
Toate, mamă, eu le-am tras.
Of, tu, lume cu păcate,
Mult mai ești fără dreptate,
Of, tu, lume cu necaz,
Multe-n tine am mai tras,
De-aș mai trage-ncă pe-atât
Ce-am iubit nu pot să uit.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o lamentație asupra destinului și a greutăților vieții, văzute ca un păcat moștenit. Vorbitoarea își exprimă durerea și resemnarea, dar și incapacitatea de a uita iubirea trecută, în ciuda suferinței.