Lică, Lică, Vasilică,
Na, na, na, rachiu din sticlă
Și vin din ulcica mică
De dragoste să n-ai frică,
Nici frică și nici rușine
Și să vii unde ți-oi spune.
Dragostea-i ca băutura
Când o bei te ia căldura
Și te-nmoaie și te-mbată,
Inima-ncepe să-ți bată,
Tot te mișcă sub călcâie
Și te duci, fir-ar să fie!.
Zup, zup, zup și iară zup,
Și diseară iar mă duc,
Ard-o focul dragostea
Că te duce unde vrea,
Eu, femeie gospodină,
Mă duce noaptea-n grădină.
Lică, Lică, Vasilică,
Tot ai luat rachiu din sticlă
Și vin din ulcica mică,
Azi ai luat și mâine-ai luat,
Dar de plătit ai uitat,
Vinde, bade, ce-ai muncit
Și plătește ce-ai băut,
Vinde calul și căruța
Și vină la Ilenuța,
Vino, bade, pe-nserat
Și ți-oi da ce ți-am mai dat.
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie care își cheamă iubitul, Lică, la ea, deși acesta are o problemă cu băutura și uită să plătească. Ea îl îndeamnă să vândă ce are ca să o poată vizita, promițându-i afecțiune.