Foaie verde, foi ca macul,
La crâșmă la Ghiță Leahu
Vine la băut tot satul,
Bea lumea paharele
Să mai uite grijile
Și lasă paralele.
Strigătură:
Dar și Ghiță-i băiat bun,
O pus crâșma chiar în drum.
Și iar verde, foi și-o fragă,
Și-am zvârlit furca-n ogradă
Și-am băut o kilă-ntreagă,
Dar sucitul ăst de fus
S-o dus la bărbat și-o spus
Că de-amu’ parale nu-s.
Strigătură:
Omule, femeia ta
Iară-ncepe-a se-mbăta.
Mai bărbate, măi bărbate,
Nu bagă în seamă toate
Că femeia multe poate,
Și dacă m-am îmbătat
Tot acasă m-am culcat,
N-am făcut niciun păcat.
Strigătură:
Măi bărbate, dac-oi bea
Scârbă-n casă n-om avea.
Când mă iau de băutură
Să te ții, săracă gură,
Am dat tot din bătătură,
Dar mai am un țol pe pat
Și cămeșa pe bărbat
Și aistea-s tot de dat.
Strigătură:
Mă grăiesc vecinele
C-am gătit paralele,
Ardă-l-ar focul de leu
Că de el nimic nu iau,
Tot mai bine-i ca să-l beau,
Iaca, am să-l beau!
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera dintr-o crâșmă unde oamenii se adună să bea și să uite de griji. O femeie își cheltuie banii pe băutură, spre disperarea soțului, dar ea consideră că e mai bine să bea decât să economisească.