Elena Mândrescu – Joacă, Lume, și Nu Sta!

Badea-al meu cel ca un brad
Șapte mândre l-or jucat
Pe sub mână mi l-or dat,
L-o-nvârtit și l-o sucit
Până mi l-or zăpăcit,
Până mi l-or zăpăcit
Dar nici eu nu m-oi lăsa
Și iute l-oi înhăța
Și pe badea l-oi juca.
Strigătură:
Văleleu, ce m-am speriat
Că bădița s-o-nmuiat!.
‘Nalt îi badea și frumos,
Dar tot ține capu-n jos
Că îi tare rușinos,
Rușinos îi badea-al meu,
Dar cu ochiu-mi face, zău,
După dânsul să mă ieu,
Dar eu joc cu capu-n vânt
Și la badea nu mă uit,
Bat cu cizma la pământ.
Strigătură:
Mie-mi stă bine fudulă
Să moară toate de ciudă.
Unu, doi și unu, doi,
Cum să fie om din foi,
Parcă ați juca și voi,
Că trage foiul pe lat
Nu te saturi de jucat,
De jucat și de strigat,
Și cum zice Todirel
Că aista-i tinerel
Parc-aș juca și cu el.
Strigătură:
Hai, băieți, veniți încoace,
Lumea asta vrea să joace!.
Joacă, lume, și nu sta,
La mine nu te uita
Că amu’ îi vremea ta,
Că vremea trece la toți,
Ai juca, și nu mai poți,
Ai juca, și nu mai poți,
Și iar verde de dainai,
Viața asta cât o ai
Din picioare tre’ să dai.
Strigătură:
Joacă azi și fă-o lată,
Mâine nu ști ce te-așteaptă,
Joacă azi și te-nvârtește,
Că la mâine tragi nădejde!