Ce-am auzit, bade, eu
Că mâne-ta-i pare rău,
Că nu poate nici mânca,
Se teme că m-oi lua,
Să mănânce cât de bine
Că n-oi merge după tine,
Să mănânce și să beie
Gândul de la mine-și ieie.
Ce gândești, bade, gândești
Ca tine nu mai găsești,
Numai ulița de-oi trece
Și ca tine-oi găsi zece,
De mă uit o dată roată
Îmi găsesc bădiță-ndată,
Nu te ține, bade, tare,
Nu ești mândru, numa-ți pare.
Nu gândi, bade, că-mi pasă
Că mi-ai spus că nu-s frumoasă,
Nu-s frumoasă, nici n-am fost,
Mulți flăcăi din minți am scos,
Nu-s frumoasă, nici n-oi fi,
Mulți flăcăi oi amăgi,
C-așa-i fata moldoveană
Cu tulpanul pe sprânceană,
Gurița îi ca o fragă
Și-i la toată lumea dragă.
Sensul versurilor
O fată respinge un băiat, arătându-și încrederea în sine și independența. Ea îl asigură că nu este afectată de părerea lui și că își va găsi pe altcineva cu ușurință.
