Badea din trompetă cântă
La strânsură și la nuntă,
La strânsură și la joc
Badea-i zice cu mult foc,
Dar nici eu nu m-oi lăsa,
După dânsul m-oi lua.
Trompeta îi zice bine,
Dar nu mă-ntrece pe mine,
Să trăiască mama mea
Că mi-o făcut gurița,
Că mi-o făcut gurița
Nu mă-ntrece nimenea.
Măi bădiță inimos,
Zi-i ca mine dacă poți,
Zi-i, bădiță, zi-i mai bine,
Nu ține ochii la mine,
Zi-i, bădiță, tot așa,
Ce te uiți la gura mea?.
Cântecul și omul drag,
Astea două-mi sunt pe plac,
Astea două mi-au plăcut
De când mă știu pe pământ,
Și de-amu’ cât mai trăiesc
Am să cânt și-am să iubesc.
Strigătură:
Și de-amu’ cât mai trăiesc
Am să cânt și-am să iubesc,
De rele să mă feresc.
Sensul versurilor
Piesa descrie un dialog muzical între un băiat care cântă la trompetă și o fată care îl provoacă să cânte mai bine. Este o celebrare a muzicii, a iubirii și a bucuriei de a trăi, cu un îndemn la petrecere și la ferirea de rele.