– I-auzi, draga mea păpușă,
Zgârie mâța la ușă!
Dar eu nu-i deschid deloc,
Că sunt supărată foc.
A furat iar, ca o hoață,
Un întreg picior de rață,
Și-apoi, după ce i-a ros
Toată carnea, până la os,
A dus osul, binișor,
În cotețul lui Azor.
Ca pe el să-l bănuim
Și să nu îl mai iubim
Și acum n-o bat, n-o cert,
Dar nu vreau deloc s-o iert.
Deși încă o iubesc,
Trebuie s-o pedepsesc.
C-a fost rea și dușmănoasă,
Și n-o las să intre-n casă.
Sensul versurilor
O persoană este supărată pe pisica sa pentru că a furat mâncare și a încercat să dea vina pe alt animal. Deși încă o iubește, simte nevoia să o pedepsească, refuzând să o lase în casă.