Elena Farago – Hai Nani, Nani

Hai nani, nani.
Hai nani, nani,
Lumina mamii..
Să-ți cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ți cânt..
Dar uite-ncep un cântec și altu-mi vine-n minte,
Și-acela, dragul mamii, e fără de cuvinte
Și plânge-așa cum plânge cumplitul ast de vânt..
Hai nani, nani..
Să-ți cânt, lumina mamii, și iar încep și iar
Cuvintele-și pierd șirul, – că vezi, în asta seară
I-atât de-amarnic cântul ce-l spune vântul-afară,
De parc-ar plânge-ntregul săracilor amar..
Dar tu aștepți un cântec – că tu ce știi de vânt!
Și ce să știi ce spune-n amarnica-i poveste?..
O, tu nu poți pricepe nimic din toate-aceste..
.. Să-ți cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ți cânt..
Hai nani, nani,
Lumina mamii..
.. Și iar rămân de parcă nu mai găsesc cuvânt
Din tot ce-ți spun alt-dată în cântecele mele,
Și feți-frumoși, și zâne, și cer, și flori, și stele
Și-au amuțit povestea de parcă nu mai sunt..
Hai nani, nani..
Adormi în caldu-ți leagăn, lumina mea, și taci –
Nu pot cânta și încă nu ești destul de mare,
Ca să-ți pot spune basmul cel nesfârșit, în care
Se sting de frig și foame copiii cei săraci..

Sensul versurilor

Cântec de leagăn trist, în care mama nu poate oferi copilului o poveste fericită, fiindcă realitatea este dură și plină de suferință. Ea își exprimă neputința de a-i ascunde copilului adevărul despre sărăcia și greutățile vieții.

Lasă un comentariu