Am vrut să-ți culeg o floare,
Un mic ghiocel frumos,
Dar până la urmă moare,
Și cui e de folos.
E ziua ta, mămico,
În dar ți-am adus inima,
Și crede-mă, mămico,
Un dar mai frumos nu se putea.
Am vrut să-ți culeg steluțe,
Să-ți fac un frumos colier,
Dar cine nu știe oare,
Că-n zori steluțele pier.
E ziua ta, mămico,
În dar ți-am adus inima,
Și crede-mă, mămico,
Un dar mai frumos nu se putea.
Am vrut să-ți culeg o rază,
De Soare să-ți prind în păr,
Dar tu strălucești mai tare,
De dragoste și dor.
E ziua ta, mămico,
În dar ți-am adus inima,
Și crede-mă, mămico,
Un dar mai frumos nu se putea.
Sensul versurilor
Cântecul este un omagiu adus mamei, exprimând dragostea profundă și recunoștința. Gesturile simbolice de a-i oferi flori, stele sau raze de soare sunt înlocuite cu darul cel mai prețios: inima. Mesajul central este că dragostea și afecțiunea sunt cele mai valoroase daruri.