Bădișor de lângă mare
Măi bădiță, bădișor, măi
Dor de mine nu ți-e oare
Măi bădiță, măi
Bădișor de lângă mare
Măi bădiță, bădișor, măi
Dor de mine nu ți-e oare
Măi bădiță, măi
Valul mării nu ți-o spune
Că mi-e tare dor de tine
Valul mării cu dantele
Știe dorurile mele.
Solzișor de dulf de mare
Măi bădiță, bădișor, măi
Mi-ai făcut inima floare
Măi bădiță, măi
Solzișor de dulf de mare
Măi bădiță, bădișor, măi
Mi-ai făcut inima floare
Măi bădiță, măi
Vapoarele văd în larg
Inima-mi saltă de drag
Pescărușii zboară-n zare
Dorul meu capăt nu are.
Mi-am țesut maramă albă
Măi bădiță, bădișor, măi
Și din scoici mi-am făcut salbă
Măi bădiță, măi
Mi-am țesut maramă albă
Măi bădiță, bădișor, măi
Și din scoici mi-am făcut salbă
Măi bădiță, măi
Mi-am pus ie și cercei
Verzi ca marea ochii mei
Am pestelca înflorată
Dar gura nesărutată.
De-ți mai sunt mândruță dragă
Măi bădiță, bădișor, măi
Vino, bade, mai degrabă
Măi bădiță, măi
De-ți mai sunt mândruță dragă
Măi bădiță, bădișor, măi
Vino, bade, mai degrabă
Măi bădiță, măi
Că de-o trece vremea
Și viața s-o negura
N-o fi dor în lumea mea
N-oi mai fi să fiu a ta
Viața este trecătoare
Nu mă lasă mândră floare
Viața este trecătoare
Nu mă lasă mândră floare
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei fete de bădița ei, un sentiment amplificat de apropierea de mare. Ea își exprimă dragostea și dorința ca el să se întoarcă repede, temându-se de trecerea timpului și de pierderea iubirii.