Am nevoie de tine, şi nu de străini,
Deşi ştiu că nu crezi ce-ţi vorbesc.
Şi totuşi eşti Crinul dintre spini
Pe care-l ador şi-l iubesc.
Nu vreau să-mi dai lucruri de preţ
Şi nici măcar ceva plăcut..
Căci tot ce vreau e să mă ierţi
Şi s-o luăm de la-nceput.
Nu vreau averi şi nici cristale,
Căci cu dispreţ le voi privi..
Vreau doar în căuşul palmei tale
Iubirea mea s-o pot sădi.
Nu vreau safire şi argint
Şi nici măcar frumoasele flori..
Tot ce-mi doresc e ca să-ţi simt
Sărutul tău ce-mi dă fiori..
Nu vreau să-mi dai seninul soare
Şi nici măcar căldura lui..
Tot ce-mi doresc e o îmbrăţişare
Ce n-ai mai dat-o nimănui..
Nu vreau să-mi spui că mă iubeşti
Aşa cum mi-o spuneai odată..
Tot ce-mi doresc e să-mi vorbeşti
Şi să te văd măcar o dată.
Nu vreau poeme de amor
Şi nici frumoase poezii..
Tot ce-mi doresc cu mare dor
E ca în calea mea să-mi vii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă a naratorului de a fi iubit și iertat de persoana iubită. El nu caută bunuri materiale sau declarații grandioase, ci doar gesturi simple de afecțiune și comunicare sinceră.