Sincer, sănătate-i cer Lui Dumnezeu
Și-un vânt puternic
Când sunt jos să mă ridice
Ca pe-un zmeu
La greu abilitatea
De-a mă confrunta cu frica,
Durerea și incertitudinea
Care domină clipa
Am înțeles că nu e iarnă
Să n-aducă primăvară
Da’ vreau să știi
Că vremuri grele-mi pun pe umeri țara
Sincer, nu pot să spun că sunt un bun creștin
Că doar când am probleme mari îmi aduc aminte să mă-nchin
Și nu mă-nclin când vine vorba de Divinitate
Că am un suflet mare,
Da’ nu e printre cele mai curate.
Recunosc că l-am vândut când mi-a fost foame
Da’ totuși Doamne-ți mulțumesc
Că nu mi-ai dat pe mână arme
Tu mi-ai dat credința
Factor social și etic,
Extrem de important.
Plus un limbaj poetic
Pentru care să fiu sincer.
Rămân dator pe veci
Și când mă iei,
Într-un izvor de inspirație
Să mă-neci.
Îmi recunoști privirea
E rece ca Antarctica
Și n-am prea multă carte,
Dar testează-mi matematica
Când vine vorba să-mi adun
Tot ce-am muncit cinstit
Sincer, sub hainele de firmă
Sunt sărac lipit,
Da’ sunt iubit și fericit
Că pot să-mi trăiesc visu’
N-am de gând să-l vând
Să-mi cumpăr după Paradisul’.
Visul omenirii, am auzit că-i libertatea
Și-o prețuiesc cât pot de mult
La fel și sănătatea.
Chimicale ieftine vin s-aducă fericirea,
Îmi strâng de mână jumătatea,
Țin departe omenirea.
Tata sper să nu cumva să fi dezamăgit
Că mai am unu care crede
Că nu-s bun de nimic.
În timp e adevărat
Că ți-am greșit de multe ori,
Da’ nu uita că drumul meu
N-a fost pavat cu flori.
Când vreau să rup lanțurile
Îmi duc gândurile sus,
Da’ de unde pleacă
Drumu-i lung și greu
De pare-o cursă.
Sensul versurilor
Piesa este o confesiune sinceră despre lupta cu greutățile vieții, credință și speranța într-un viitor mai bun. Artistul își recunoaște imperfecțiunile, dar își exprimă recunoștința pentru darurile primite și determinarea de a-și urma visul.