Sincer, sănătate îi cer lui Dumnezeu
Și un vânt puternic când sunt jos să mă ridice ca pe un zmeu
La greu, abilitatea de a mă confrunta cu frica
Durerea și incertitudinea care domină clipa
Am înțeles că nu e iarnă să n-aducă primăvară
Da, vreau să știi că vremuri grele îmi pun pe umeri țara
Sincer, nu pot să spun că sunt un bun creștin
Că doar când am probleme mari mi-aduc aminte să mă-nchin
Și nu mă-nclin când vine vorba de divinitate
Că am un suflet mare, da nu e printre cele mai curate
Recunosc că l-am vândut când mi-a fost foame
Da, totuși, Doamne, îți mulțumesc că nu mi-ai dat pe mână arme
Tu mi-ai dat credință, factor social și etic extrem de important
Plus un limbaj poetic pentru care să fiu singer, rămân dator pe veci
Când mă iei într-un izvor de inspirație să mă îneci.
Îmi recunoști privirea, e rece ca Antarctica
Și n-am prea multă carte, da testează matematica
Când vine vorba să-mi adun tot ce am muncit cinstit
Sincer, sub hainele de firmă sunt sărac lipit
Da, sunt iubit și fericit că pot să-mi trăiesc visu’
Și n-am de gând să-l vând să-mi cumpăr după paradisu’
Visul omenirii am auzit că-i libertatea
Și o prețuiesc cât pot de mult, la fel și sănătatea
Chimicale ieftine vin să aducă fericirea
Îmi strâng de mână jumătatea, țin departe omenirea
Tată, sper să nu cumva să fi dezamăgit
Că mai am unu’ care crede că nu-s bun de nimic
În timp e adevărat că ți-am greșit de multe ori
Da, nu uita că drumul meu n-a fost pavat cu flori
Când vreau să rup lanțurile îmi duc gândurile sus
Da, de unde pleacă drumul e lung și greu de parcurs.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o sinceritate brutală despre luptele vieții, credință și speranța de a depăși greutățile. Vorbește despre imperfecțiunile sale, recunoștința față de divinitate și importanța libertății și a sănătății.