Nu știu cum se face,
Tot ce e rău îmi place. [grav]
Nu te panica că anii trec,
Și eu nu m-am adaptat.
Ma doare-n p*la, știi că inima nu minte,
M-am pierdut printre cuvinte,
Ce au un sens sublim,
Da’ eu tot te simt,
Știi că am o răbdare aparte,
Da-mi voință și putere,
Să mă ridic peste toate,
Știi că te-am iubit,
Și tot ce am trăit,
A fost fără doar și poate tot ce ne-am dorit. [yoo]
Atât de mult că nu ajungeai la școală,
Atât de albă că te picta pe o coală.
Știi ce zic ei cum că ar fi prima oară,
Dar nu era prima oară totuși noi nu ne-am uitat.
E altfel azi am un înger ce îmi ghidează viața,
Da’ eu sunt ăla care vrea să fugă dimineața,
Printre nori unde noi visam la viitor,
Îmi place tot ce poate însemna miraculos.
Inimile care bat la fel se simt,
Aripile vor să iasă când luminile se sting.
Trag și mă suspend în timp.
Ma agită în fel și chip că trec anii.
Ma cert cu destinu’ că vrea să-ți uit chipu’.
Privirea, parfumu’ nopțile pe diguri.
Eram amețit de asta îmi amintesc sigur ard.
Era un dor care nu pot să scap,
Îmi amintesc când bagam și zburam cu pat.
Camera devenea ditamai palatu’.
Nu mergeam niciodată la sucuri.
Ochii peste cap când ne ieșeam din trupuri. [zbori]
Știu că îți place peste nori,
Să scrii pagini despre dor,
Și cum ți-a dat o viață,
Povestea ta întrece imaginația. [îmi place tot ce-mi face rău].
Îmi place tot.
Îmi place tot ce-mi face rău.
Fă bine și ține-te bine de mine,
Destine legate fugim de mulțime.
Ce ține-te de mine sunt gata de orice.
Ofera-mi căldură să nu fiu rece.
De ce nu mă crezi pe cuvânt.
Am puterea când noaptea se lasă,
Să îți alin durerea,
Averea mea e capu’,
Inima mare ce-mi sare din piept
Când te vad, pune sare pe rană,
Și sună-mă, întreabă-mă dacă sunt bine,
Dar parcă aștept să se întoarcă,
Ciudată situația de muncă man,
De o furnică doboară,
Albinele fantele, mă ridic,
Și mă bag în furtună,
Ma sparg în bucăți muzica mă adună,
Am nevoie de o mască pe față oxigen,
E terenu’ minat mă urc într-un tren,
La urgență mă cobor și simt că mă sufoc,
Niște apă cu zahăr nu stinge un foc,
Din inima în inima mea e incendiu,
Oglinda îmi spune să plec în concediu.
Îmi place tot.
Îmi place tot ce-mi face rău.
Sensul versurilor
Piesa explorează atracția față de lucrurile dăunătoare și conflictul interior dintre dorința de a evada și realitatea prezentă. Versurile reflectă o luptă cu amintirile, dependențele și căutarea unui viitor mai bun, în ciuda obstacolelor.