El Nino – Povestea Anului

[1] STROFA [1]
AAA, 10 Ianuarie afară e dezastru,
-20 grade cerul meu albastru,
Mă așteaptă în martie buchet de ghiocel,
Cu niște ochi care mă privesc fără să vrei,
Cu zmeu care se ridică peste marea albastră,
Când o mamă lăcrimează că și-a văzut fata mireasă,
M-am pierdut într-o mireasmă, parfum de primăvară,
Mi-era dor să îmi văd golanii, caterinca lor pe afară,
Stația de autobuz, o domnișoară aranjată,
Cu ochelari de soare, libertatea într-o geantă,
Fusta puțin crăpată, caută raze de soare,
Și mi-a lăsat impresia că mă vrea la o plimbare,
Prin cartierul minunat, Aprilie spectacol,
Unii îl prind în poze, alții îl scriu într-un oracol,
Ce miracol ai făcut, Tată, îți mulțumesc din suflet,
Că simt picături de ploaie și mă sperie un tunet,
M-am trezit,
E dimineața mea de Mai
În care mi-am adus aminte,
Cum stăteam după tramvai,
Când n-ai un leu în buzunar,
Pune roțile în mișcare,
Vara nu dăm înapoi indiferent de provocare.
REFREN [X2]
Zilele trec câteodată prea rapid,
Dar am învățat să iubesc fiecare anotimp,
Că timpul nu stă niciodată locului,
Eu nu vreau să îmbătrânesc în fața blocului.
[2] STROFA [2]
Cântă păsărelele pe plaja Vama Veche,
Unu’ își caută un joint, altu’ o pereche,
E vara, iar vine sezonul estival,
Și la cum o dau de tare zici că-i paranormal,
Ce se întâmplă?,
Că fumeagă asfaltul’
Și cum arată p***a ta zici că e alu’ altu’,
Punem pariu că vara asta e senzație,
Dacă nu mă crezi pot să fac o demonstrație,
Îmi place la prăjeală, sunt un fel de salamandră,
Și mă duc să sar în cap de pe o trambulină înaltă,
Scoate telefonul și filmează-mă frumos,
De obicei fac panaramă pentru că altfel nu are rost,
E pentru cei care cunosc viața la colț de bloc,
Când afară e căldură tropicală, dă-mi noroc,
Niște doze de bere ținute la congelator,
E pentru Iulie, pentru că luna lui cuptor,
Până în zori de zi se ard mici pe grătar,
Asta e momentul în care mă doare în p***a de bani,
Pune marfa pe cântar să vedem dacă e ce trebuie,
Am adormit puțin, bine ai venit Septembrie.
REFREN [X2]
Zilele trec câteodată prea rapid,
Dar am învățat să iubesc fiecare anotimp,
Că timpul nu stă niciodată locului,
Eu nu vreau să îmbătrânesc în fața blocului.
[3] STROFA [3]
AAA,
E momentul, scot de la naftalină geaca mea de piele,
Și o văd cum se combină,
Bine cu ghetele mele Timberland pe negru,
Arunc o șapcă la mișto pe cap, nu apuc să fac un metru,
Că mă face varză ploaia,
Intru repede în mașină,
Dau o cheie, mă grăbesc să ajung acasă pe lumină,
Mă duc să-i văd pe ai mei, la Craiova e furtună,
Am un nepot de 4 ani și se sperie când tună,
Știu, dacă îl țin în brațe, vântul poate să doboare,
Toți copacii din cartier, în dormitorul lui e soare,
În 1 Decembrie și frigul peste oraș,
Am niște treabă la Unirii, trebuie să-mi fac curaj,
București aglomerație, nu mă pot opri-jumi,
Partea bună e că îi scoate afară pe copii,
Primii fulgi de zăpadă, văd un bulgăre cum zboară,
Am avut concert aseară și sunt rupt de oboseală,
Vin sărbătorile, miroase a cozonac,
E timpul să mă relaxez, un an întreg am alergat,
Am cumpărat artificii să le aprind la miezul nopții,
Am mai trecut un an, o să ne dăm la cap cu toții.
REFREN [X2]
Zilele trec câteodată prea rapid,
Dar am învățat să iubesc fiecare anotimp,
Că timpul nu stă niciodată locului,
Eu nu vreau să îmbătrânesc în fața blocului.