Capu’ sus mereu, să ții ochii-n patru
Să faci Rai din ce ai și să nu vrei ce are altu’
Să vrea restu’ ce ai tu, să le-arați că ai un atu’
Și indiferent de vremuri, în familie să fii stâlpu’.
Visele tale sunt mari, sunt greu de atins, nu imposibil
Dacă tragi pentru ele, viitorul e previzibil
Casă, nevastă, mașină la linia de start și te-ntorci primu’
Plinu’ făcut, motoru’ ambalat și te-ai dus să-ți faci filmu’.
Sau mori sărac pe bune în mizeria asta de țară
Unde scriitorii mei n-au nici bani de călimară
Unde părinții sunt puși la zid să-și crească copii mari din nimic
Salarii mizere și pensii pe care dacă le rostesc, vomit.
România mea iubită, dar mă uit la mama săracă
Că a muncit o viață întreagă și zici că a muncit degeaba
Tu trebuie să le faci plata, altfel vin și-ți pun brățări
Statu’ nostru fură mult, dar tu n-ai voie la întrebări.
Și mori-ncet sau faci cumva să te ridici deasupra lor
Și nu vorbim de unu’-doi, vorbim deasupra tuturor
Viața e un coridor pe care se-nghesuie mulți
Multe piedici, poate de-asta unii ies din ea înfrânți.
Capu’ sus mereu, să ții ochii-n patru
Să faci Rai din ce ai și să nu vrei ce are altu’
Să vrea restu’ ce ai tu, să le-arați că ai un atu’
Și indiferent de vremuri, în familie să fii stâlpu’.
Și atunci când se lasă întunericul, să fii bărbat
Să nu le spui ce te doare pentru că vei fi mâncat
Privirea-n față întotdeauna, chiar de greul stă pe umăr
Fiindcă dacă duci probleme, tre’ să le duci fără număr.
Te călești fără să vrei, aici înveți din mers
Ai de ales: ales să fii șmecher sau să fii băiat isteț
Toate au un preț în viață, mai puțin onoarea ta
Tot ce ți se arată-n jur e ca să ai la ce visa
Să ai la ce râvni, să râdă de tine puțin
Și dacă s-ar putea să-ți toarne într-un pahar niște venin
Atunci ar fi perfect, ăștia la asta visează
Anaconda printre oameni, fă cumva și accelerează.
Și să nu te uiți-n spate, în oglinda retrovizoare
Și să nu regreți nimic, chiar dacă uneori te doare
O continuă încercare, vor să fii veriga slabă
Ce n-aude, nu vorbește, care poate fi și oarbă.
Capu’ sus mereu, să ții ochii-n patru
Să faci Rai din ce ai și să nu vrei ce are altu’
Să vrea restu’ ce ai tu, să le-arați că ai un atu’
Și indiferent de vremuri, în familie să fii stâlpu’
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța de a rămâne puternic și de a persevera în ciuda greutăților vieții. Subliniază importanța familiei, a onoarei și a ambiției de a depăși obstacolele impuse de o societate coruptă.