Să te-aștepți la ce-i mai rău de la cine nu e rău,
Și la bine dacă dai de inima de bibelou.
Strada a fost argou de la început așa rămâne,
De asta cine rezistă de obicei lasă și urme.
Nimeni nu o să dărâme aici castele de nisip,
Știi. Craiova n-are plaje deci rămân la tine-n trip.
Nu știu ce să zic legat de tine dar de mine n-o să se atingă,
Fiindcă sunt înconjurat de bine.
Refuz să văd ruine peste tot dar n-am ce face,
Dacă numai eu ridic steagul alb în semn de pace,
Caută și tu să vezi inima din porțelan,
Până nu e prea târziu că poate s-o fure vreun golan.
În fiecare an poți să schimbi anii ce vin,
Însă trebuie să te pui în locul inimii puțin,
Caută înăuntru tău și-apoi mergi mai departe,
Că sunt atâtea inimi care nu sunt încă moarte.
Nu e doar un bibelou cu inimă-n el pe aici,
Sunt peste tot dar nu se văd dacă tu nu te ridici,
Poate inima să o simtă cineva,
Sparge bibeloul dacă vrei să faci ceva.
De multe ori nu am avut nici măcar ce să mănânc,
Însă-n timp am învățat inima să mi-o ascult,
Am învățat să fiu mai atent la bibelouri,
Fiindcă toate ce-au căzut înauntru aveau cadouri.
Nu e greu deloc să vezi doar suprafața,
Dar poți să te înșeli cât de groasă-i gheața,
Speranța moare ultima dar să nu mori cu ea,
Că s-ar putea să nu găsești fericirea ta din prima.
Stima va rămâne peste ani, n-o să dispară,
Da’ inima s-ar putea înaintea ta să moară,
Dacă zboară sufletul sau rămâne printre noi,
Nu contează dacă lași alte inimi în noroi.
Altele devin gunoi că nimeni nu le bagă-n seamă,
Rănite și nu trec dacă tu te piși pe rană,
Inima de bibelou încearcă să evadeze,
Da’ numa’ că nu poate niciun plan să deseneze.
Nu e doar un bibelou cu inimă-n el pe aici,
Sunt peste tot dar nu se văd dacă tu nu te ridici,
Poate inima să o simtă cineva,
Sparge bibeloul dacă vrei să faci ceva.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre fragilitatea emoțională și importanța de a proteja inima. Încurajează ascultătorul să caute dincolo de aparențe și să valorizeze sentimentele, chiar dacă acestea sunt ascunse sau rănite.