El Nino feat Dragos Miron – Război

[Dragos Miron:].
Lasă-mă să zic de mine
Și de familia mea, destrămată de la sărăcie.
Care morții mei de copilărie?
Mama-mi dona sângele și mi-l punea în farfurie.
Ce vroiai să fac?
Și cartieru’ era sărac și eu bolnav
La naștere mi-au depistat inima praf.
Acum mă bat cu demonii, adunați în capul meu
Cu timpul de la droguri m-am casat, sunt terminat
Nu mai am cum să scap.
Și tu nici nu m-ai ajutat, te-ai prefăcut și m-ai lăsat.
Ca restu’, doar m-ai judecat
Că-i cel mai simplu și doar m-ai dezorientat
Și m-ai bârfit în morții lui, lasă-l pe Dragos, un drogat.
Plus că bea ca fraieru’ e și alcoolic
Îl vezi mereu matolit.
Nu mai poate respira de la polipi.
Lasă-mă să-ți zic că frații mei de copii
Muncesc ca robii, n-au timp de copii,
De la atâta ură nu mă mai pot opri.
Am insomnii.
Nu mai pot mânca și vomit.
Ți-aș povesti de tata dar nu știu nimic,
Că din ce-am auzit atunci când m-am născut eu, a mierlit el.
Refren: X2
Timpu se scurge, aduce și panică,
Fața mi-e cartea, citește-mi povestea,
Război, în viața de apoi,
Cine mai crede, să cânte cu noi.
[El Nino:].
Să-ți zic de maică-mea și de pastilele pe care
Le ia ca să zâmbească înainte de culcare.
De pensia umilă, jumătate din chirie
Din păcate știu pereți care miros a sărăcie
Să-ți zic de taică-meu la patruzeci de kilograme
Care încă dă cu pumnu și rămâne în picioare
Cât era de tare când era de vârsta mea
Despre cum e când simți că se apropie povestea
De final și totul parcă a-nceput aseară
Despre cum e să te știi un om care o să dispară
Și iară ies din casă supărat și nervos
Și dacă simt ceva e lama de cuțit la os
Sunt rănile pe care mi le cos dar degeaba,
C-au trecut atâția ani și încă mai pute treaba.
Încă mai visez la o casă liniștită,
Dar cum să fac că tac și-n capul meu o voce țipă?
Risipă de bani, mă pierd printre numere
Sufletul meu nu mai poate să sufere.
Amar ca fierea, scriu dulce ca mierea
Tot ce-mi doresc e să-ți alin durerea.