Strofă 1 (El Nino):
Și uneori e atât de frig.
Ianuarie, e frig în stradă, pe cer culori diverse
Eu vin dintre betoane, folosesc cuvinte alese
O inimă caldă, când afară-ngheață apele
O mână să ți-o-ntind, când familia-ntoarce spatele
Hai că m-am luat cu altele
Și uit care mi-e scopu’
Eu dacă sparg topu’
N-am să uit unde mi-e locu’
Reprezint o primăvară parfumată, flori de tei,
1987, dacă vrei
Ne-mprietenim, îți spun povestea mea de la-nceput
Liber că o pasăre, un animal de pradă, lupt
S-ajung pe linia de plutire-i luptă grea
Când diavolul șoptește: „Tu ești jumătatea mea!”
E fix vina mea
Că nu I-am spus din prima zi ce
Dragoste Îi port Lui Dumnezeu, de lângă Cruce..
Nu mi-e teamă să răspund în fața Lui, că știu exact
Când m-am ridicat
Am căzut într-un alt păcat!.
Refren X2 (Rashid):
Pentru ce fac sau am făcut
O să răspund Lui, nu mă ascund!
Sunt împăcat
Și orice păcat
E deja asumat
Eu pledez vinovat!.
Strofă 2 (Cedry2k):
Crescut prin suburbii
Nu-s uimit
Că un cui mic
Ne strânge-n jurul lui, fix
Ca o minge de Rugby
Lupt cu adicție
Când mă cerți pentru dicție
M-ar lua și râsul, dar e pe cale de dispariție.
Sunt ierni geroase
Când frigu-ți intră-n oase
Trecând prin țoale groase
Oricât de călduroase
Sunt. Și cu toate c-am sufletul bocnă
Tot mă tem că nu sunt gata deloc de foc, mă.
Încerc să țin de dogmă
Dar hrănesc
Des alte gânduri
La care cedez
De-s foarte mândru.
Câți oare n-au trecut, tu,
Plini de fapte rele
Nedovedite
Și păcate grele
Nespovedite?
Și le ducem în spate
Spre eternitate
Așteptând a fi iertate
Fără a fi îndreptate.
Că și cel mai bun creștin
A mai greșit
Zicând post
La vreun regim
Privind prost
La vreun vecin.
Și-n fiecare din noi e-un guvernant nevrednic
Sau un ierarh eretic,
Un ignorant nemernic.
Deci să ne temem de Judecată,
Nu de Tată,
Că mila Lui e singurul motiv să nu ne bată.
‘s vinovat, bă!.
Refren X2
Sensul versurilor
Piesa explorează tema păcatului și a luptei interioare cu ispitele și greșelile. Artiștii își asumă responsabilitatea pentru acțiunile lor și caută iertare, recunoscând imperfecțiunea umană și nevoia de credință.