E început de sfârșit
Că e sfârșit la primul pas
Un drum ce trebuia parcurs prin vene, nu tras pe nas
Am un vas de sânge spart
Ce-a spart gura la gust
Gustă faima și puterea, că altceva nu știi să ceri
Să-ți cer ție n-am ce
Că n-ai nimic ce poate face
Apă, sânge
Și sângele să curgă în semn de pace
Tace doar atunci când cere tăcere
Cât te costă?
Multă muncă și talent
Iar el n-are ripostă
Nu stă calm și nu calmează
Vorba „punct și de la capăt”
Vorba ta parcă aș vrea
Lumii întregi să o arăt
Cum se face pe la noi din 2 stele căzătoare
Una singură și pusă lângă alta, lucitoare
Nu l-am pus la încercare
Dar pustiu e cel care
Viitorul îl vede roz printre sticle și pahare
Mereu are o altă stare
Și e gata de testare
Deși băieții ce îl ajută
Au probleme financiare.
Cu aceste vremuri grele
A venit și vremea mea
Că am ținut capul sus când mi-a mai căzut o stea
Lumea asta nu e rea dacă vrea să mă asculte
Viața asta nu e grea dacă nu-mi aud insulte
Dar de obicei când beau
Ripostez fără să vreau
Și-au trecut atâtea zile fără să le arăt că stau
Degeaba nu pot să stau
Că îmi stă în fire
Să las praf în urma mea
Și să dau primu’ de știre
Nimic nu mă mai poate să mă mai mire
Și nimic să mă mai facă
Să fiu pustiul pacifist
Când din spate mă atacă
Unul vine, altul pleacă
Toți învârt aceeași placă
Toți știu să vorbească, dar nici unul când să tacă
Cât de repede o să treacă
Și cât timp a mai rămas
Nu-ți pun cărțile de joc și nici limbile de ceas.
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă cu greutățile vieții, deziluzia și necesitatea de a merge mai departe chiar și când lucrurile sunt dificile. Artistul reflectă asupra propriilor defecte și asupra ipocriziei din jur, căutând un sens în mijlocul haosului.