Strofa întâi:
Mama n-a crescut un fraier, a crescut un băiat,
Un soldat perfect adaptat, cumpătat,
Echilibrat, temperat, calculat, imaculat,
Rezervat uneori, niciodată cumpărat.
Am un ghiozdan plin cu vise decise
De la punctu’ cu var, bă, eu nu mă cred un star!
Sunt cu-adevărat un star de cartier, iau microfonu’
Reprezint Valea Roșie, ca Mafia Pantelimonu’
Ai degetu’ pe hartă, io vin din Sud
Oltean de la Jiu, scriu până-n sicriu
„N-ai șanse fără pile!” îmi spunea tata
Da’ ura să m-audă: „Bă, mă las de azi, gata!”
Hai, gata cu joaca, am luat-o-n serios
Mă știe ambițios, conștient că-s norocos
Boss, nu mă las, gen Da’ Cruz, lasă-mă să cânt:
„La mine-n cartier lumea știe cine sunt!”.
Strofa a 2-a:
Star de cartier da’ fără cazier
Cu penița lu’ Cioran fac artă-n atelier
Des, ies ca liliecii, în noapte, după hrană
N-ai nevoie de bandaje, muzica mea-i de pus la rană.
Pun strada pe tobe, asfaltu-mi zâmbește
L-am călcat în picioare da’ el tot mă iubește
Am 23 de ani, zero bani, ceva fani
Băiatu’ muncește și e respectat printre golani.
Fac muzică bună, pun suflet pe bitan
Dă-mi număru’ zece, mister, pune-mă căpitan
Frații mă iubesc, băieții mă salută
Respectu-i reciproc, pace celor ce m-ascultă!
Dau noroc cu soarta, mi-e foame – bag pizza
Praz Vegas e baza, băieții-s cu Știința!
O mână sus pentru ce-i care-și trăiesc visu’
Yo – „starDECARtier” doar cu foaia și pixu’.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui tânăr ambițios dintr-un cartier, care, în ciuda lipsei de resurse financiare, își urmează visul de a face muzică. El este respectat în comunitatea sa și își folosește talentul pentru a se exprima și a inspira pe alții.