Ektro feat Vio – Amintiri

Uitat de îngeri pe pământ, am devenit un drac
De-aia trag cu drag, să-mi placă ceea ce fac,
Și nu fac din rap artă, artă făcea Grigorescu,
Enescu, Eminescu sau Nichita Stănescu.
Eu sunt doar un poet de mahala
Traficant de sentimente, la margine de șosea,
Și nu cerșesc milă, vreau un viitor aparte
Când eram mic, îmi doream să scriu o carte.
Visam să ajung un fel de Thierry Henry
Să pot zgudui Premier League din temelii,
Visam să joc pe Bernabeu, dar jucam pe Maidan
Îmi doream să fac schimb de tricouri cu Zidane.
Și nu treceai de mine, mă apăram precum Maldini
Îți furam mingea, și dispăream precum Houdini,
Acum dispar din timpan, doar ca să las refrenul
Să te bată la cap, cum mai erau acele vremuri.
Vere, unde sunt zilele de odinioară?
Cu fotbalul și bicicleta de dimineață până-n seară,
Nu pot să mai plâng, că sunt băiat mare
Și nu pot să fug la mama, dacă mă doare.
Fiind copil, îmi amintesc câte făceam
Priveam la filme de acțiune cu Jackie Chan si Van Damme,
Apoi ieșeam afară și exersam lovituri
Rupte din benzi desenate, Doamne ce frumoase vremuri.
Îmi amintesc cum călăream bicicleta
Sania trasă de câini, sau cum făceam seara chetă,
Pentru un suc.. sunt vremuri care se duc
Puștii de astăzi parcă sunt prea fascinați de Facebook.
O ard pe Mess, noi o ardeam în curtea școlii
Eram spontani la glume, nu le citeam din portofolii,
Jucam frunzele, baba oarba, pompierii
Ne alergam unul pe altul, mai ceva ca Tom si Jerry.
Îmi amintesc cum în Seara de Ajun,
Ne așezam cu toți sub brad, așteptându-l pe Moș Crăciun,
Toate bune și frumoase, dar anii au trecut
Vreau să fiu din nou copil, îmi doresc atât de mult.
Vere, unde sunt zilele de odinioară?
Cu fotbalul și bicicleta de dimineață până-n seară,
Nu pot să mai plâng, că sunt băiat mare
Și nu pot să fug la mama, dacă mă doare.
Am multe amintiri, dar nu cu „Pupăza din tei”
Tot timpul cu garda sus, căci eram fan Doroftei,
Visam să scriu istorie, ca Fergusson la Manchester
Ca Di Stefano la Real, sau ca Zanetti la Inter.
Îmi amintesc mi-aș fi dorit eu să fac multe
Vroiam să sar cu parașuta, acum știu multe parașute,
Am crescut mare, îmi plăceau fetele noi
Dar cele vechi mă prindeau în offside ca van Nistelrooy.
Că avem damblale, dar n-am pus mâna pe legale
Unii încă visează că muzica-i singura cale,
Unii și-au tatuat Univesitatea-n suflet
Au Craiova pe retină, atunci când schițează un zâmbet.
Unii creează proteste, unii mă-njură că scriu texte
Cică aș fi un neica nimeni, „Calin – file din Poveste”,
Care Viața cu Louie? că viața mea-i un mare show
Scrisă de un regizor beat la margine de ghetou.