Efrain Barquero – Acea Misterioasă Vârstă

Acea misterioasă vârstă cu bunici și amurguri,
acea lume din piele și lemn în care trăirăm odată.
Mare era umbra bărbatului suindu-se pe cal
pentru a-și căra diminețile până dincolo de asfințit.
Iar femeile traversând camerele
cu tălpile goale peste podeaua scârțâindă
și parcă purtând un veșmânt negru peste unul alb.
Nu era aceeași femeie afară ca și-n casă.
Au fost tinere o singură dată prin ungherele timpului.
Tinere precum albele cearșafuri de pat
și cu pletele înecate de frunzele răchitei.
Acea misterioasă vârstă în care trăirăm odată.
Esa edad misteriosa.
Esa edad misteriosa con abuelos y penumbras
ese mundo de cuero y de madera en que vivimos antes.
Grande era la sombra del hombre subiéndose al caballo
para llevarse las mañanas más allá de los crepúsculos.
Y las mujeres cruzando habitaciones
con pasos sin pisadas sobre tablas crujientes
y como llevando un traje negro sobre un traje blanco.
No era la misma mujer afuera que adentro de la casa.
Eran jóvenes sólo una vez en el rincón del tiempo.
Jóvenes como son los lechos vestidos de blanco
y las ahogadas con hojas de sauce en los cabellos.
Esa edad misteriosa en que vivimos antes.