Nu eram aceiași de cândva
Mă chemai tot timpul undeva
Învățam cu visul a zbura
Ne iubeam și noaptea, ne iubeam..
Tu erai cerul, eu steaua ta
Și numai noaptea ne vedea
Tu focul mării, eu lacrima
Dragostea noastră trăiește și azi undeva.
Uneori și ploaia mă striga
Îmi lua tot cerul, eu plângeam
Ascultă de mine steaua ta
Nu eram aceiași de cândva.
Tu erai cerul, eu steaua ta
Și numai noaptea ne vedea
Tu focul mării, eu lacrima
Dragostea noastră trăiește și azi undeva.
Tu erai cerul, eu steaua ta
Și numai noaptea ne vedea.
Tu erai cerul, eu steaua ta
Și numai noaptea ne vedea.
Tu focul mării, eu lacrima
Dragostea noastră trăiește și azi undeva.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia unei iubiri trecute, comparând relația cu cerul și o stea. Vorbește despre dorința și amintirile frumoase, dar și despre sentimentul de pierdere și regret.